Dialog cu inima mea

– frantura dintr-un dialog, deloc imaginar, cu propria-mi inima –
Deschide-te, inima, hai… Nu mai sta infrigurata, cu suba de gheata si piatra pe tine, ca nu cumva sa te dezgoleasca de straie o alta inima si sa iti caute mai de aproape miezul… De ce ti-e frica? Ca l-a gasit, ca il va gasi, sau ca nu-l ai? Ca te va (sur)prinde iernand, inghetata si imputinata de atata frig si pustiu ce bantuie prin ea… de ani? Sau ca micuta farama de bun si de bine din tine va prinde prea mult drag de atata caldura si dragoste incat n-o sa mai vrei si n-o sa mai poti trai fara ele…?
Inima, te-ai obisnuit prea mult cu ne-iubirea. Nu (mai) stii sa recunosti frumosul si dragostea din oameni, nu te mai poti increde in propriile-ti batai, tot ridici ziduri, tot legi la loc lanturile grele ce par a se dezmorti, lanturi in care, la un moment dat, tu singura te-ai ferecat, asteptand. Ti-ai construit o poveste, o cetate, o viata a ta proprie numai din asteptare. Ai tremurat de atata speranta si apoi ne-venire, nevorbire, tacere, pana cand ai inghetat bocna. Inima, ai ajuns sa nu mai recunosti iubirea, chiar si atunci cand o simti. Nici pasarea ce ti se zbate in piept n-o mai recunosti.

Nu mai stii… cum e… sa iubesti cu adevarat. Poate n-ai stiut niciodata… Te pierzi in amanunte si in dorinte stupide de a-ti explica ceea ce simti. Cand tocmai asta nu are vreun sens: sa incerci sa-ti mai raspunzi singura la intrebarea “de ce?“…
Deschide-te, inima, hai… Nu te zavori din nou in colivia din care n-ai mai vrut, de atata vreme, sa iesi, tocmai pentru ca afara ar fi putut fi mai cald (nu mai rece)… decat acolo unde erai obisnuita sa stai. Sa zaci. Sa uiti… Sa uiti pana si faptul ca odinioara stiai si iti placea sa zambesti. De groaza ca iti vei pierde din nou zambetul, l-ai inchis si pe el in carapacea rece a scoartei cu care ti-ai imbracat, atat de atent, sufletul. Deschide-te, inima, chiar daca uneori doare deschiderea si pare ca te face vulnerabila. De fapt abia atunci esti mai puternica, cand ai curajul sa ridici ochii inimii din pamant. Deschide-te si elibereaza-mi miezul de dragoste… care este prezent acolo si ticaie, traieste, palpita, doreste si mai ales… nu a uitat nicicand sa iubeasca.
Deschide-te, inima a mea… te rog, in numele Dragostei… deschide-ma odata…

Close Menu